Casa cea Mare

Fructul oprit este mereu cel dorit. Pentru noi ( eu, sora, si verisoara) aceasta era Casa cea Mare.

In Casa cea Mare nu se intra decit cu ocazii speciale sau cu sarcini bine definite: de dus, de adus, de spalat, de aranjat, de schimbat. Doar la sarbatori casa era cu usile deschise –  eheee, ce bucurie pe capul nostru. In celelalte zile, usa era inchisa cu lacata , dar noi stiam unde e cheia. Nu o data ne-am ascuns acolo cind voiam sa scapam de sarcinile zilnice de gospodarie . Descoperisem si un mod de a inchide usa dupa noi si de a pune lacata la loc, prin fereastra de la calidor (coridor). Asta asa, ca sa nu vada bunica ca suntem in casa…

In Casa cea Mare era mereu racoare –  fiindca ferestrele si jaluzelele erau mereu inchise. Acolo mirosea a curat –  chiar daca se facea curatenie doar de 2 ori pe an, de Hram si de Pasti. Dulapurile erau pline de haine –  le masuram pe toate –  pulovere vechi, insa pastrate bine, paltoane, fuste si pantaloni retro, rochia de mireasa a mamicii mele, cu tot cu voal si pantofi…  Dulapurile aveau si oglinzi mari pe usi –  perfect pentru a organiza parada de moda. Asta pina cind locatia noastra nu era descoperita. Din cauza risetelor, desigur.

In alte zile, devoram sertarele pline de jucarii, papusi, ornamente pentru brad… Si fotografii. Imagini alb negru, devenite maro, sau mai nou, cum se zice, sepia. Baietii si fetele aveau aceeasi frizura, toti erau mereu in pozitie drepti, nimeni nu zimbea, toata lumea se uita in cadru –  fotografierea pe atunci era un lucru serios, un moment pentru care oamenii se pregateau indelung, faceau si baie :)

Ce frumosi erau oamenii in trecut –  atit de simplu imbracati, insa atit de senini, atit de calmi, atit de …  fericiti. Chiar daca viata era atit de grea. Incercam apoi sa descoperim cine e cine, prin asocieri si deductii … uneori aparea aceeasi haina in diferite fotografii, aceeasi casa, acelasi copac. Multe fotografii aveau pe spate scris anul. Unele aveau doar niste nume.

Si ce obicei frumos, sa daruiesti fotografii colegilor de clasa ! Parintii mei au o multime de fotografii trimise de catre colegii de clasa sau de facultate :  “Pentru S, ca amintire de la V” :)  Era un fel de Facebook, dar mai privat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s