Aceasta perioada in Vienna seamana extrem de mult cu o vacantsa – am lectii doar de 2 ori pe saptamina, pot sa dorm cit vreau, maninc ce vreau, cu finantele parca stau inca bine… Da, am zis ca nu este bine sa lenevesc atita asa ca am decis sa ma urmez un curs de germana. 1b, adica ala care vine dupa 1a, adica doar eu si o fata mai suntem incepatoare, de la 0. In rest, studentii mai comenteaza, mai spun cite ceva, pe cind eu nu inteleg nici jumate din ce spune profesoara. Unicul lucru ce ma face sa ma simt mai bine este ca sunt unica din clasa care vb mai mult de limba materna si/sau engleza. Poate din cauza ca sunt multi americani :)
Profesoara vorbeste in majoritate in germana, ceea ce, este lucru bun. Imi aminteste de lectiile de italiana, cind la inceput nu intelegeam nimic. Unde si unde cite un cuvint. Pina la urma insa, incetul cu incetul, m-am obisnuit. Nu sunt sigura ca este cazul limbii germane. Nu doar nu seamana cu nici o limba – ok, are unele radacini ca in engleza, latina sau rusa, insa, in rest … tёмный лес.
Am cumparat ieri cartea, si am vreo 4 teme pe acasa de facut. Mi-am zis ca voi studia individual in timpul saptaminii ca sa ii ajung din urma pe cei din clasa. Sunt in clasa cu cei ce au facut ori un curs intensiv de germana, ori vre-un an in liceu, si deci, majoritatea colegilor mei pot spune macar 2 fraze coerente in germana. Eu insa, raspund la intrebari cu “huh? ” sau dau din cap … Nu, nu stiu inca sa conjung verbe.
Ieri ne-am intrebat unu pe altu cum ne cheama, de unde suntem, ce invatam etc. Am recitat si alfabetul, in glas. A fost interesanta lectia … desi lunga si plictisitoare, mai ales partea 2, cind deja creierul meu era prea obosit ca sa faca asocieri si asemanari intre cuvinte, si deci nu mai intelegeam nici cuvintele de baza. Si deci stateam si ma uitam in jur cum lumea vorbeste… macar bine ca profesoara este o persoana linistita care vorbeste foaaarte incet, asa ca poate am shanse ca la sfirsitul cursului macar sa deosebesc cuvintele din propozitie, sa nu imi para, ca acum, un amalgam de litere. Sau, mai bine zis, o adunatura de consoane.
Am inceput sa ascult si radio in germana. Ca sa imi obisnuiesc urechea. Si poate sa imi dau seama cum se pronuntsa cuvintele, caci fonetica, la fel ca si gramatica, este oribila.